Istoricul Bisericii AZS Apateu

La inceputul secolului al XX-lea, solia revenirii Domnului Hristos a fost acceptată şi de către o familie de baptişti de ziua a şaptea din localitatea Socodor. Mesagerul care aduce această solie este Unc Gheorghe de curand sosit din Germania, iar familia Indricău din Apateu este foarte receptivă noilor adevăruri. Din această familie un tanăr va pleca inspre Macea, Şofronea, Sanmartin, iar altul se indreaptă spre Sintea spre a predica vestea cea bună a mantuirii şi apropierea Zilei celei mari. Asadar INDRICĂU AXENTE (Senti) cu familia sa este cel care se mută mai apoi de la Sintea la Şepreuş şi asemenea lui Avraam lasă altare in urma lui, altare care cheamă la a aduce inchinare Celui ce a făcut cerul, pămantul marea şi izvoarele apelor.

Familia Indricau este compusă din 10 membri, cei doi soţi care au fost binecuvantaţi cu 8 copii, 4 băieţi (Petre,Gheorghe,Axente, Ioan) şi 4 fete (Sabina, Elena, Ana, Ecaterina).

Poate şi ca urmare a unui tragic accident in care işi pierde viaţa unul dintre copii (care este prins de o curea de transmisie a roţii morii pe care o aveau la Şepreuş), familia Indricău se mută prin anul 1925 in Apateu. Muncind şi predicand Evanghelia, a fost binecuvantat de Dumnezeu cu suflete caştigate pentru mantuire, dar şi cu binecuvantări materiale. Cumpără vreo 50 de hectare de pămant şi incepe să-şi făurească o gospodărie.

Pentru a intra in contact mai uşor cu sătenii, avand in vedere faptul că locuia in afara perimetrului localităţii, fratele inchiriază o casă in sat la numărul 131 (la Dudu). Aici aproape in fiecare seară se intalnea ce diferiţi lucuitori din sat si discutau despre adevărurile biblice. Uneori discuţiile se prelungeau chiar pană la orele 2 după miezul nopţii. Familia Indricău nu avea bogăţii cand a venit la Apateu dar in primii doi ani, pămantul a rodit aşa de mult că i-a adus un mare caştig.

Indricău Axente hotărase că atunci cand vor fi caştigate 12 suflete, va porni construirea unei Case de Rugăciune. Si roadele nu s-au lăsat aşteptate. Primii membri pe care Biserica i-a avut au fost Branduşe Gheorghe (Ghiţa Ghiuri) şi soţia Maria, Maliţa Petru (Savu), Parv Teodor (Bogatu), Purtan Gheorghe (Feru), Mang Maria (Măriuţa Radăi), Murgu. In acest interval de timp aceşti caţiva membri s-au adunat impreună in casa de la numărul 131, iar mai apoi la numărul 466 (la Petrea Ghiorghii). In anul 1929 era construită pe cheltuiala familiei Indricău, cu munca celorlalţi noi membri, o Casă de Rugăciune incăpătoare la numărul 323, unde este şi in prezent. Au fost greutăţi, impotriviri pană a fost terminată, a fost nevoie de intervenţii chiar la Prefectură la Arad. Prefectul, de loc din Socodor, şi cunoscandu-se cu Indricău Axente, l-a ajutat mult. Inaugurarea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din Apateu a avut loc in toamna aceluiaşi an 1929. Un incident nefericit s-a petrecut in sambata in care a avut loc inaugurarea. Vineri noaptea, răufăcători, manipulaţi de vrăjmaşii adevărului, au aruncat in faţa uşii şi pe pereţii curaţi, cu murdăria cea mai ordinară. Dar Dumnezeu are căile Lui prin care se face cunoscut oamenilor, care de multe ori nu seamănă cu ale noastre. Fiind prezent la inaugurare şi preşedintele Uniunii Romane, Dr. P.P. Paulini, in rugăciunea de binecuvantare, sunt menţionaţi si aceşti răufăcători care, fără voia lor au făcut acel act josnic. In rugăciune se imploră iertare pentru ei, lucru care a mişcat profund inimile celorlalţi ascultători.

Aşa au fost inceputurile

Urmează apoi anii 30 cand se continuă cu putere vestirea Evangheliei. Se alătură Bisericii alţi membri: Botaş Marta, Botaş Ioan (Căuăcel), Rus Petru (Onaca), Tulcan Petru (Petica Căuăciţii), Homorogan Ioan (Găuănaş). Botezurile se făceau in raul Crişul Negru şi constituiau o adevărată sărbătoare pentru comunitate. Se făceau două sau trei intr-un an, de regulă duminica, pentru ca sătenii să poată lua parte intr-un număr cat mai mare. Şi se strangeau, inrt-adevăr sute de persoane cu 20-30 de căruţe. Şi lucrarea inainta cu putere. In această perioadă Gheorghe Indricău şi Ecaterina se inscriu la Seminarul Teologic Adventist de la Friedensau, Germania. In anul 1937 insă, deşi la o varstă destul de tanără, Indricău Axente se stinge din viaţă. Este o pierdere grea pentru familie dar la fel de mare şi pentru Biserică. Totuşi, in următorii ani Biserica se dezvoltă continuu, creşte. Astfel că prin anul 1950 se organizează un cor in comunitate, avandu-i ca primi dirijori pe fraţii Ceama Ioan şi Branduşe Gheorghe. In anul 1957 se infiinţează o orchestră iar mai tarziu, in anul 1970 şi o fanfară condusă de dirijorul Botaş Petru. Pastorul Rădulescu a fost primul pastor al comunităţii. Au condus apoi comunitatea Apateu, in vremuri tulburi, cu multe restricţii, pastorii: Cioncvay, Baciu Gheorghe, Şamotă Constantin, Crişan Pavel, Secui Petru, Andreescu Ionel, Jigău Dimitrie, Ban Ioan, Maur Traian, Moldovan Aron, Jigău Emil, Tolan Ioan, Iştoc Abel, Sturz Ioan, Hrdalau Petrisor, Pop Ionuc si Tolan Ioan. De-a lungul timpului multe comunităţi au primit membri din Apateu: Cuvin (cateva zeci de membri), Şimand, Şofronea, Arad, Curtici, Covăsanţ şi mai nou Castellon, Spania. Fără acest exod, comunitatea ar putea avea acum peste 300 de membri. Astăzi numără 183 de membri şi rămane incă una din cele mai cunoscute comunităţi din Conferinţa Banat.

P.S. Se povesteşte că in una din temeliile Bisericii AZŞ din Apateu există ingropat, intr-o sticlă un document, un manuscris al fratelui Indricău Gheorghe, care conţine un istoric al comunităţii pană la acea dată, cu cu momentele de bucurie şi de necaz de pană atunci. Cei care doresc mai multe detalii referitoere la istoricul comunităţii, le găsesc acolo.


Adi Tautan