AZSapateu
Istoricul Conferinţei BANAT
ianuarie 5, 2016
AZSapateu
Bisrica Adventista Mondiala
ianuarie 5, 2016
Show all

Uniunea de conferinte

AZSapateu

Uniunea de conferinte ale Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea din Romania

 

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea s-a născut din marea redeşteptare religioasă de la inceputul secolului XIX cu privire la revenirea Domnului Isus Hristos, mişcare care a cuprins milioane de credincioşi, cercetători şi personalităţi marcante din diferite biserici creştine.
După anul 1860, an in care Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea şi-a stabilit un nume denominaţional, a apărut preocuparea pentru misiunea mondială. Biserica a fost organizată oficial la data de 21 mai 1863, cand avea aproximativ 125 de biserici şi 3.500 de membri.
In anul 1864, Michael Belina Czechowski, un fost preot catolic, s-a decis să aducă mesajul adventist in Europa, iar n 1874 Biserica a fost pregătită să trimită primul misionar oficial, J.N. Andrews, care a plecat din Statele Unite n Elveţia. De atunci, misiunea n alte ţări şi mai ales pentru populaţiile necreştine este un element care defineşte Biserica Adventistă.
Astăzi adventiştii sunt prezenţi n 203 din cele 228 de ţări recunoscute de către Organizaţia Naţiunilor Unite. in ciuda diferenţelor etnice, culturale, sociale sau de rasă, ei rămn uniţi in jurul Evagheliei veşnice, mesajul creştin al salvării prin credinţa n Isus Hristos.

 

Un element definitoriu al adventiştilor de ziua a şaptea este preocuparea lor pentru libertatea religioasă, organizatorică şi teologică. Ei se implică n realizarea şi consolidarea păcii şi armoniei sociale, şi sunt iniţiatori ai dialogului inter-religios şi inter-confesional. De-a lungul timpului, au militat pentru eliminarea crezurilor formale din biserică, pentru separarea bisericii de stat, pentru dreptul de a citi personal Biblia, ca şi pentru abolirea sclaviei.
Tensiunea dintre viitor şi prezent, dintre aşteptarea revenirii glorioase a Mntuitorului şi responsabilitatea de a fi sare şi lumină pentru semeni, dă o putere unică modului n care adventiştii lucrează n localităţile lor, focalizndu-şi energiile asupra educaţiei, editării de cărţi, serviciilor de sănătate, asistenţei sociale, intervenţiilor n cazuri de cataclisme şi asupra altor activităţi care le permit să mărturisească despre credinţa lor n timp ce lucrează pentru mbunătăţirea calităţii vieţii.
Această preocupare este vizibilă n miile de şcoli şi instituţii de nvăţămnt superior construite şi administrate de adventişti n toată lumea, n fabricile de alimente sănătoase pe care le deţin, precum şi n ampla lucrare medicală care foloseşte cunoştinţe şi tehnologie modernă.
Dacă se ntmplă să treceţi ntr-o smbătă pe lngă o biserică şi să auziţi cntări de laudă, cel mai probabil acolo se nchină nişte adventişti de ziua a şaptea. Adventiştii de ziua a şaptea păzesc smbăta ca zi de odihnă şi de nchinare, de vineri seara de la apusul soarelui pnă smbătă la apusul soarelui, conform Scripturii.
Ei folosesc această zi pentru devoţiune, părtăşie şi creştere n Hristos. Obişnuiesc să se ntlnească la biserică pentru nchinare publică n fiecare vineri seara, la nceputul Sabatului, smbătă dimineaţă şi după-amiază. Ei obişnuiesc să se ntlnească şi n timpul săptămnii pentru părtăşie şi studii biblice.
n cadrul Şcolii de Sabat, smbătă dimineaţa, impărţiţi in grupe mici de studiu, dezbat timp de o oră anumite subiecte pe care le-au studiat acasă, in timpul săptămnii. Copiii participă la Şcoala de Sabat pe grupe de vrstă, avnd manuale adecvate. Dacă veţi participa la acest program, veţi descoperi un timp de calitate, pe care vă va face plăcere să-l petreceţi cu noi şi cu Dumnezeu.
Partea centrală a nchinării constă intr-un serviciu divin care cuprinde o predică practică, bazată pe Biblie, cu scopul de a-L descoperi ct mai clar pe Dumnezeu şi voia Sa pentru viaţa noastră. n plus, la serviciul divin de smbătă dimineaţă se inalţă rugăciuni personale şi publice, şi se oferă ocazia pentru a dărui lui Dumnezeu zecimea şi darurile de mulţumire.
Participanţii au ocazia să mpărtăşească nevoile personale, care pot deveni motive de rugăciune publică.
nchinarea individuală şi in familie sunt la fel de importante ca şi nchinarea publică. De aceea, de obicei dimineaţa, ei citesc din Sfintele Scripturi dorind să nţeleagă ce aşteaptă Dumnezeu de la ei şi se roagă pentru ziua in curs, iar seara consacră timp pentru studiul Bibliei şi rugăciuni de mulţumire.
Pentru adventişti, nchinarea este un mod de viaţă. Conduita lor deosebită se datorează păstrării legăturii cu Dumnezeu prin studiu, meditaţie şi rugăciune. Dar aceste preocupări spirituale reprezintă numai o parte a nchinării, esenţa acesteia fiind un mod de viaţă care constă in ascultarea de voia Sa, din iubire şi cu ajutorul Duhului Sfnt.